La ten – Cum pescuim acest peste ?

Pescuitul la ten este unul aparte. Se concentreaza pe cantitati mari de nada pentru a sustine apetitul acestor pesti. Tenul este un peste cautat de foarte multi pescari pentru drill-urile pe care le face si pentru trofeele pe care aceasta specie de pesti le ofera.
Este un peste care se prinde cu precadere in sezonul cald, in special pe canicula.

Ce este tenul

Tenul este un reprezentant al familiei Ciprinide. Singurul din familia Ctenopharyngodon de altfel. Este o specie originara din Asia de Est, fluviul Amur. Acum poate este mai usor sa identificam denumirea “ incorecta” a acestei specii de pesti.

Populeaza ape importante in toata Europa, avand valoare economica ridicata. Carnea este apreciata in bucataria europeana. De asemenea, a fost introdus in piscicultura pentru ritmul accelerat de crestere si capacitatea de combatere a vegetatiei submerse si palustre.

Unde gasim tenul

Este un peste de apa dulce prezent atat in fluviile mari cat si pe lacuri. In Romania poate fi gasit pe afluentii mari ai Dunarii, pe Dunare si in bazinele piscicole unde a fost introdus controlat. Viiturile sunt cauza principala a prezentei acestui peste in mediul natural necontrolat.

Pescuitul la ten

Partidele de pescuit la ten sunt atipice. Volumul ridicat de nada se justifica prin comportamentul acestei specii de peste. Umbla in carduri mari si patruleaza in general zonele cu apa mica unde isi poate procura hrana naturala.
In functie de tipologia lacului, isi poate schimba atat comportamentul cat si orientarea asupra hranei, in functie de nevoi.

Cu precadere, este un peste care isi tradeaza prezenta. Deseori bancurile de ten se pozitioneaza sub filmul apei si patruleaza zone vaste descriind un cerc cu un diametru generos.

Cand identifica o sursa de hrana, se concentreaza pe zona respectiva, afisand un comportament de hranire agresiv. Nu paraseste vadul decat daca nada s-a epuizat.

Stationar la ten

Tehnica de pescuit stationar la ten este singura metoda prin care poate fi capturat sportiv acest peste. Face referire la tehnica “ in asteptare “ . Implica pozitionarea unei momeli pe substrat pe o zona unde in prealabil s-a nadit.

Se practica cu un numar de la unu la patru lansete in general. Nu este indicat pescuitul la ten cu undita. Este un peste energic in drill si nu poate fi controlat usor.
Poate fi pescuit atat in tehnica de substrat cu monturi fixe dedicate cat si intre ape la pluta. Ultima metoda necesita echipament rezistent. Pescuitul la ten la match sau feeder este unul extrem de tehnic care necesita experienta in manuirea pestelui in drill cu echipament fin.

Echipament pescuit stationar

Exista o gama larga de lansete , mulinete si fire pentru pescuitul la ten. Nu exista limite impuse sqau restrictii. Totul ramane la aprecierea pescarului. Singura conditie de baza este ca echipamentul utilizat sa fie rezistent si corelat taliei pestilor vizati.

Au fost cazuri in care sub presiunea drill-ului, echipamentul a cedat. In general acest lucru se intampla la mal, la momentul receptiei pestelui la minciog. Cauza principala este diminuarea timpului in drill.

Tenul este un peste care in drill nu trebuie grabit. Forma corpului este hidrodinamica, adaptata vietii in ape curgatoare. Cand nivelul de stress asupra lui creste, in special in zona malului, poate afisa explozii de energie si plecari bruste. Sunt momentele cele mai periculoase pentru un echipament de pescuit la ten.

Fire pescuit

Firele pentru pescuit la ten trebuie intotdeauna corelate cu locul unde se pescuieste si talia exemplarelor. Este un peste cu un comportament diferit pe lacuri fata de apele curgatoare.

Firul principal al mulinetei va trebui sa fie rezistent atat la nod cat si la expunerea pe zone abrazive ( scoici, piatra, crengi de copac ). Trasatura este una agresiva si daca frana mulinetei nu este ajustata, firul poate ceda din cauza frecarii de pietre sau scoici. Expunerea firului pe o perioada lunga de timp in trasatura pe un astfel de substrat il va avaria.

Firele recomandate variaza ca diametru ( grosime ) intre 0.27 milimetri si 0.45 milimetri. Dimensiunea optima ( nu corecta pentru ca nu exista ) se va alege in primul rand avand la baza arealul ce urmeaza a fi pescuit.

Substratul complex impune un diametru mai mare si tehnici de fabricare de ultima generatie. Spre exemplu, discutam de fire de pescuit la ten invelite in fluorocarbon. Propietatile acestui polimer sporesc rezistenta firului in contactul cu zone abrazive.

Lansete pescuit la ten

Indiferent ca se va pescui in tehnica lansat sau plantat, lansetele potrivite pot avea diferite lungimi. Cu cat este mai lunga lanseta la ten, cu atat mai bine va fi manuit pestele in drill, in zona malului. Altfel, bazandu-ne exclusiv pe lungime, putem opta pentru cele din doua segmente intre 3 metri si 3.90 metri.

Lasand la o parte lungimea, trebuie sa fim atenti la puterea lansetei. In general se recomanda lansetele cu un test de curbura situat intre 3.50 lbs si 3.75 lbs. Aceasta clasa de puteri permite pescarului lansari la distante considerabile si in acelasi timp un control bun asupra pestelui.

Daca talia exemplarelor nu sare de 6 Kg, atunci in zona minim acceptata, putem lua in calcul lansete mai scurte ( 3.60 metri spre exemplu ) cu un test de curbura situat intre 3.00 lbs si 3.25 lbs. Este bine sa nu apelam la lansete de stationar pentru pescuitul de pe mal mai mici de 3.60 metri.

Mulinete pentru pescuit la ten

Tehnica in sine de pescuit in asteptare ( stationar ) implica abordari vaste care promit prezentari pe un lac. Aproape ( ca distanta ), putem pescui cu orice mulineta. Pescuitul la ten la distanta este provocarea insa. Mulinetele care vor acomoda lansete puternice trebuie sa fie caracterizate de anumite particularitati.

Cel mai important aspect este marimea tamburului pentru ca favorizeaza atingerea unor distante mari fara probleme. Limita minima pentru o distanta mare in pescuitul stationar este 120 de metri.

Urmatorul aspect la fel de important este lungimea totala de fir ce poate fi recuperat intr-o miscare de 360 de grade a manivelei. Distante masurate care apar in specificatiile fisei de produs optime se situeaza intre minim 90 de centimetri si in partea de sus, cu cat mai mult, cu atat mai bine.

Momeli pentru pescuit la ten

Din fericire pentru pescari, tenul nu este un peste pretentios cand vine vorba de momeli. Secretul consta in nadirea masiva a zonei tinta si alocarea unui timp de asteptare realist.

Daca in apropiere se afla un banc de pesti, cu siguranta vor ajunge pe vad si nu vor mai pleca pana cand nu se va epuiza sursa de hrana. Sunt pesti extrem de lacomi care desi nu sunt mofturosi, au preferinte.

In top raman semintele. Tenul se prinde foarte bine daca zonele sunt nadite cu semnite. Ii place sa le culeaga si este secretul unei partide reusite. Atata vreme cat reusesti sa tii pestii ocupati si in cautarea hranei, iti cresti sansele sa se intersecteze cu montura de pescuit.

Seminte

Semintele in pescuitul la ten fac referire la mai multe soiuri. Rapita, canepa, in, porumb, orz sau grau sunt doar o parte din ele. Este important ca semintele ce se vor folosi in pescuitul la ten sa fie fierte. Preparate termic.

Vor ajuta si ajusta in acelasi timp digestia pestilor. In stare naturala, nu se recomanda a fi utilizate pentru ca produc efectul de balonare. Pestii balonati ( acumulari de gaze in intestin din cauza fermentatiei ) nu se vor mai hrani pana nu vor digera ce au mancat. In anumite situatii poate sa apara si mortalitatea exemplarelor.

Mamaliga

Avand la baza porumbul ( faina de porumb – malaiul ), mamaliga este o momeala rudimentara pentru pescuit la ten, insa cu rezultate. Din pacate nu este o nada sau momeala selectiva, aducand pe vad mai toate speciile de ciprinide.

In cantitati mari va satura pestii repede. Este o momeala riscanta in pescuitul la ten. Timpul de digestie este mai ridicat. Acest lucru se traduce in diminuarea capturilor si a prezentarilor in acelasi timp.

Bolies

Apar la mal pe carpodrom dar si pe ape salbatice din ce in ce mai multi teni capturati la bile. Cu timpul au invatat aceasta momeala si nu o mai ocolesc. In general, bilele cu arome dulci din care amintim scopex, miere, alune tigrate sau capsuni sunt cele mai repezentative in pescuitul tenului.

Se pot folosi ambele variante, atat solubile cat si tari ( boilies). Sunt momeli cu timp de asteptare mai mare. Preferabil, pentru a starni mai rapid trasaturi, este bine ca nadirea sa contina si semninte. Acestea vor “activa” mai repede pestii.

Porumb

Porumbul pentru pescuit este cea mai consacrata momeala la ten. Se utilizeaza atat ca momeala cat si ca nada. Pescarii au invatat in timp ca porumbul uscat folosit ca nada incetineste aparitia pestilor la monturi. Se produce efectul de balonare despre care aminteam mai sus.

Exista mai multe metode de preparare a porumbului pentru ten. Fie ca discutam de expunerea in apa a boabelor, sau utilizarea activatorilor de fermentaie ( CSL – corn step liquor ), cea mai sigura metoda este prepararea lor indifferent de forma. Un plus mare il reprezinta utilizarea CSL -ului, a berii sau a alcoolului.

Alune Tigrate

Cumva momeli mai noi in pescuitul tenului. Odata cu aparitia lor pe piata, pescarii le-au incercat si au obtinut rezultate foarte bune. De asemenea, nu este o momeala selectiva in totalitate. Forma si marimea acestei momeli selecteaza crapii ca familie. Crapi comuni, oglinde si teni.

Avand un diametru mare, nu pot fi culese de alte specii de pesti pasnici, insa, ofera un avantaj secundar. Agitatia pe care platicile, babustile sau rosioarele o fac pe o zona nadita cu alune tigrate, atrage atentia crapilor.

Momeli artificiale flotante : pop up, wafters, porumb artificial

Momelile flotante sunt cele mai folosite in pescuitul la ten. Monturile care insotesc fie un momitor plin cu nada, fie un saculet solubil plin cu particule ( pelete si seminte ) nu dau gres. Sunt o serie de factori responsabili pentru eficienta acestei metode de pescuit cu momeli artificiale.

In primul rand, prezentarea monturii ( modul in care carligul si momeala sunt pozitionate in apa ) face diferenta. Crapii se hranesc prin aspiratie. O momeala flotanta altfel reactioneaza ( mecanic discutand ) cand va fi supusa unor turbulente ( curenti de apa ). Are un comportament mai sensibil si implicit va fi mai usor de absorbit.

Montura la ten

Monturile pentru pescuit la ten sunt similare cu cele utilizate in mod general in pescuitul crapului. Pot fi atat inline cat si cu plumb pierdut. In general insa, dat fiind faptul ca discutam de un peste lacom, se pune accent pe monturile inline cu momitor.

Pe langa nadirea zonei ce urmeaza a fi pescuita, prezenta nadei pe momitor este un plus de atractie pentru ten. Carligul cu momeala va fi mult mai usor de localizat de pesti.

Carligul pentru pescuit la ten

Spre deosebire de crap, tennul nu se hraneste prin absortie. Avand la baza o dieta bazata pe vegetatie, isi procura hrana prin fragmentare. Mai simplu spus musca din plante pentru a le marunti. Cavitatea bucala este adaptata acestui stil de hranire.

Carligele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte. Varfurile trebuie sa fie extrem de ascutite si corpul realizat dintr-o sarma mai tare cu rezistenta ridicata. Spre deosebire de crap, zonele in care carligul se fixeaza sunt mai dificil de penetrat.

Drill-urile sunt mai energice iar carligele trebuie sa faca fata tensiunilor la care sunt supuse. In general, pescarii apeleaza la clasa de carlige cu tjja scurta sau medie.

Firul pentru carlige la ten

Firul pentru confectionarea monturilor la ten este unul suplu. Sunt evitate firele pentru monturi care au in dotare si camasa de protectie. Rolul protector pe care invelisul il ofera este inlocuit prin diametrul mai mare. Evident, discutam de firele textile special concepute pentru confectionarea rig-urilor.

In general, pescarii experimentati apeleaza la fire suple textile cu valori situate intre 20 si 30 lbs. Se pot gasi intr-o varietate de culori limitate de paleta naturala a substratului. Nuante de verde, maro, brun inchis sunt cele mai folosite.

Tehnica cu momitor in pescuitul la ten implica confectionarea de rig-uri scurte. Momeala trebuie plasata langa sursa de hrana ( nada in cazul nostru ) pentru o mai buna localizare. Inteparea pestelui este mult mai rapida atunci cand se folosesc forfacuri scurte.

Carligul pentru pescuit la ten

Spre deosebire de crap, tennul nu se hraneste prin absortie. Avand la baza o dieta bazata pe vegetatie, isi procura hrana prin fragmentare. Mai simplu spus musca din plante pentru a le marunti. Cavitatea bucala este adaptata acestui stil de hranire.

Carligele trebuie sa indeplineasca cateva cerinte. Varfurile trebuie sa fie extrem de ascutite si corpul realizat dintr-o sarma mai tare cu rezistenta ridicata. Spre deosebire de crap, zonele in care carligul se fixeaza sunt mai dificil de penetrat.

Drill-urile sunt mai energice iar carligele trebuie sa faca fata tensiunilor la care sunt supuse. In general, pescarii apeleaza la clasa de carlige cu tjja scurta sau medie.

Firul pentru carlige la ten

Firul pentru confectionarea monturilor la ten este unul suplu. Sunt evitate firele pentru monturi care au in dotare si camasa de protectie. Rolul protector pe care invelisul il ofera este inlocuit prin diametrul mai mare. Evident, discutam de firele textile special concepute pentru confectionarea rig-urilor.

In general, pescarii experimentati apeleaza la fire suple textile cu valori situate intre 20 si 30 lbs. Se pot gasi intr-o varietate de culori limitate de paleta naturala a substratului. Nuante de verde, maro, brun inchis sunt cele mai folosite.

Tehnica cu momitor in pescuitul la ten implica confectionarea de rig-uri scurte. Momeala trebuie plasata langa sursa de hrana ( nada in cazul nostru ) pentru o mai buna localizare. Inteparea pestelui este mult mai rapida atunci cand se folosesc forfacuri scurte.

Echipament pescuit la feeder la ten

Ocazional, daca talia permite, se poate apela la tehnici de finete pentru partidele de pescuit la ten. Disciplina care poate acomoda un astfel de pescuit este la feeder.

Presupune utilizarea unui echipament dedicat care permite si distanta dar si precizie in plasarea monturilor. Se diferentiaza de stilul clasic de pescuit prin conformatia lansetei, marimea mulinetei si a firelor principale la care se apeleaza.

Lanseta de feeder la ten

La fel ca si in cazul lansetelor clasice, cele de feeder vin pe diferite lungimi. Se pastreaza raportul si este indicat sa se utilizeze lansete de feeder cu lungimi cuprinse intre 3.60 metri si 3.90 metri.

Clasa de putere a acestor lansete este Heavy si Extra Heavy. Cu cat mai puternica lanseta, cu atat mai mare este rezerva acesteia in zona terminala. Prin rezerva se intelege portiunea lansetei care sub tensiunea fortei exercitata de peste in drill nu se va indoi. Generic este denumita rezerva de putere.

Lansetele de feeder Heavy si Extra Heavy sunt capabile sa sustina greutati mari in lansare. Momitoarele ce se pot utiliza se impart in doua clase: pentru lacuri si penru ape curgatoare. Cosulete si momitoare tip method.

Mulineta de feeder la ten

Mulinetele recomandate sunt cele din clasa medie ca marime de tambur. Pescuitul la distanta la feeder, la fel ca si in cazul celui clasic trebuie sa conserve energia pescarului sis a diminueze timpii in urma recuperarii monturii.

Sistemele de franare cu care sunt dotate sunt mai puternice, iar din punct de vedere al lansarii si recuperarii asigura o fluiditate ridicata firului in ambele procese.

Tenul este un peste energic, iar acest lucru se resimte in echipament in timpul drill-ului. Lansetele de feeder sunt prin constructive mai permisiva din punct de vedere al comportamentului, indoindu-se maim ult decat o lanseta clasica. Mare parte din puterea pe care nu o absorb in drill va trebui asimilata si eliminate de mulineta prin sistemul de franare.

Carligele de feeder la ten

Se pastreaza caracteristicile formei si rezistentei din pescuitl clasic cu lansete in asteptare. Marimea carligului se va ajusta in functie de talia pestelui. In general se apeleaza la carlige a caror marime este intre 4 cel mai mare si 6 cel mai mic. Carligele mai mici cresc sansele eliberarii pestelui in timpul drill-ului.

In general, carligele de feeder sunt gandite pe un profil scurt ca marime a tijei si o sarma cu grosime moderata. Tehnica implica un ansamblu momeala / carlig cat mai usor. Momelile care se utilizeaza sunt atat de substrat cat si flotante, motiv pentru care mecanica monturii trebuie optimizata.